O fabrică de aluminiu din Tulcea ameninţă ecosistemul de la porţile Deltei Dunării cu o mare de sodă caustică. Colosul industrial care a fost mereu în atenţia Gărzii de Mediu a început să pufăie din nou, după o pauză de doi ani.

 

 

SC Alum SA şi-a întrerupt activitatea la scurt timp după accidentul de la Mineri din 2006, când un sătean din Casimcea a murit dupa ce a căzut în halda de şlam plină cu sodă caustică. „Iniţial, s-a zis că nu e periculoasă. Dar şlamul acela are un PH aproape de zero. Când acel om a ars de viu din cauza acidităţii haldei de şlam, au început comisii peste comisii şi comitete peste comitete să dezbată problema. Dar majoritatea încă mai funcţionau pe principiul «niznaiu» (rusă - nu cunosc)”, declară Silvian Ionescu, şef al Gărzii de Mediu.

 

Timp de doi ani, Alum s-a aflat într-un proces de retehnologizare, potrivit anunţului oficial al grupului de investitori din Olanda, redeschiderea având loc în urmă cu câteva săptămâni. Şeful Gărzii de Mediu a aflat de la ziarişti despre redeschiderea uzinei. Ca urmare, i-a solicitat Adelinei Păun, reprezentant al Comisariatului de Mediu de la Tulcea, „să trimită rapid pe cineva acolo să vadă despre ce este vorba. Să se facă un raport şi să-l publicaţi pe site, să fie la îndemâna presei”.

 

Alum şi-a reînnoit anul acesta autorizaţia de mediu de la ANPM, având termen până la 31 decembrie 2010 să asaneze complet mlaştina de 50 ha de sodă caustică.

 

 

La patru kilometri de platforma societăţii se face depozitarea haldei de şlam de la Alum. E o groapă imensă, o gaură în pământ săpată în 1970 de câteva excavatoare, cum îşi aminteşte Ştefan Timofte, secretarul comunei Somova: „Au săpat într-un versant şi-au făcut iazul acesta”.

 

E un peisaj dezolant, un lac de sodă caustică la suprafaţa căruia reziduurile de bauxită s-au întărit şi au format o crustă roşiatică. Otrava se infiltrează în pânza freatică, iar localnicii ştiu acest lucru, aducându-şi apă tocmai din Tulcea, aflată la 4 km distanţă. Uriaşul bazin n-are sistem de filtrare, astfel că, de 30 de ani, oamenii din Somova şi-au scos fântânile din uz. În jurul bălţii de 50 ha nu creşte nimic, doar mărăcini şi şerpi, despre care Ştefan Timofte spune că ajung chiar şi la doi metri.

 

Locul e împrejmuit de formă, cu un fir de sârmă ghimpată peste care treci într-o secundă. Între mlaştina caustică şi Lacul Somova, parte a Biosferei Deltei Dunării, sunt doar 40-50 de metri, graniţa fiind un drum judeţean. Singura oprelişte în calea unei inundaţii catastrofale e un dâmb din bolovani, descărcaţi la ordinul conducerii Alum.

 

 

Dincolo de coada haldei s-a început construirea unui cartier de vile, intrat în conservare din cauza crizei. Secretarul din Somova speră că groapa cu acid va fi dezafectată curând, cum s-au angajat cei de la fabrică. „Ar fi bine să dispară, să se poată construi mai multe vile, că aşa erau planurile. Au termen până la sfârşitul anului viitor, sper să-l respecte”, spune Ştefan Timofte.

 

De pe baraj, se vede cu ochiul liber că nu există nicio măsură de protecţie luată de cei din conducerea fabricii împotriva infiltrării acestor reziduuri în pânza freatică. Noroiul acid ajunge la acelaşi nivel cu pământul în celălalt capăt al haldei. „Noi oricum nu bem apa de aici, o aducem de la Tulcea. Ei au sisteme de filtrare şi o iau direct din Dunăre”, spune un sătean venit cu caii la adăpat pe malul lacului Somova.

 

Paza şlamului este asigurată de 20 de ani de acelaşi angajat: „Vin în fiecare zi şi iau măsurătorile, să văd dacă a scăzut sau a mai crescut şlamul. Am fost de tură în noaptea cu accidentul acela, dar n-am putut face nimic. Era întuneric şi nu l-am văzut când a căzut în haldă. Până a venit elicopterul, bărbatul deja era ars pe tot corpul”.

 

În capătul mlaştinii, pe partea laterală a Somovei, este ridicat un zid de beton, un fel de baraj pe care acidul l-a ros în cei 30 de ani de vechime. „Riscul major e la acel perete. La o creştere a nivelului de apă al Dunării sau la o proastă depozitare a haldei, nu este exclus să cadă şlamul în Dunăre. Şi gândiţi-vă şi la viteza fluviului”, declară şeful Gărzii de Mediu. Pericolul e dat de faptul că Somova comunică prin două canale cu fluviul, astfel că marea de acid e practic la o aruncătură de băţ. Este scenariul unui dezastru ecologic, luând în calcul debitul de 6.470 m3/s cu care Dunărea curge în dreptul Ceatalului Ismail.

 

Articol integral în Evenimentul Zilei, autor Andreea Strachină.