Delta Dunării este zona cea mai bogată în biodiversitate din România, dar şi din Europa. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării pot fi întâlnite aproximativ 1839 specii de floră în diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, terenuri inundabile, grinduri, dune şi plaje.

Există o legătură deosebită între plante şi mediu şi între plante – e vorba de aşa numitele asociaţii de plante carte se tolerează unele pe altele şi se ajută între ele. De exemplu, plantele de la suprafaţă temperează valurile, micşorând viteza, plantele cu tulpini înalte ţin adăpost, apără alte plante cu tulpini mai mici şi mai fragile. Plaurul este o formaţiune caracteristică Deltei, reprezentând o asociaţie de nu mai puţin de 20 de plante (săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), feriga de apă (Nephrodium thelypteris), măcrişul de apă (Rumex hydrolapathum), papura (Typha angustifolia), pipirigul (Scirpus schoenplectus), sulfina (Melilotus officinalis)etc.) care pluteşte datorită unei saltele de rizomi (rădăcinile stufului). Pe plaur se găsesc mii de animale mici şi microscopice, iar multe specii de păsări îşi fac cuib pe plauri fără grija că puii lor vor avea de suferit din cauza inundaţiilor.

Stuful acoperă o mare parte a Deltei Dunării, având şi o importanţă economică deosebită – stuful este folosit chiar şi în construcţii ca material izolant termic şi fonic. Pentru o mare parte a păsărilor, stuful constituie un bun adăpost, unde ele pot să-şi asigure hrana, să-şi facă cuibul, să-şi crească puii. La marginea stufăriilor poate fi văzut nufărul alb (Nymphaea alba) şi nufărul galben (Nuphar luteum). Mecanismul nufărului acţionează ca un ceasornic: florile se deschid întotdeauna dimineaţa la 6-7 şi se închid după amiază la 4-5, preferând un soare puternic.

În apele liniştite se află lintiţa (Lemna), o plantă plutitoate care are forma unor bănuţi verzi, şi peştişoara (Salvinia natans) care este formată din trei frunze, două la suprafaţă şi una sub apă ca o rădăcină. Mai rar întâlnite în Deltă sunt două plante carnivore, otrăţelul de baltă (Utricularia) şi aldrovanda (Aldrovandia vesiculosa). Otrăţelul de baltă seamănă cu o rămurică printer ale cărei frunze se pot distinge mici umflături, capcanele în care sunt prinse micile animale şi din care acestea nu mai pot scăpa.

Terenurile mlăştinoase sunt şi ele acoperite de stufării, dar spre uscat se pot găsi şi zone cu papură şi rogoz. Alte plante prezente aici sunt stânjeneii galbeni (Iris pseudacorus), mana apei (Glyceria aquatica), izma de baltă (Mentha aquatica) – pe care pecarii o folosesc la ceaiuri, precum şi salcia cenuşie (Salix cinerea).

Pe grinduri cresc plopi albi (Populus alba) şi specii de salcie (Salix alba, S. pentandra, S. purpurea), precum şi plante cum ar fi cătina (Tamarix gallica), trifoiul (Trifolium striatum, T. pallidum), pelinul (Artemisia monogyna), volbura de nisip (Convolvulus persicus), iar pe coroanele copacilor apar formaţii de vâsc (Viscum), o plantă parazită folosită cu scop decorativ de sărbători, dar şi ca plantă medicinală pentru combaterea hipertensiunii aerteriale.

Deosebit de interesante sunt grindurile Letea şi Caraorman, cu vegetaţia lor luxuriantă specifică zonelor tropicale. Ceea ce dă un aspect tropical pădurii Letea sunt plantele agăţătoare: viţa sălbatică (Vitis silvestris), lungă până la 25 m, iedera (Hedera), curpenul de pădure (Clematis vitalba), volbura (Convolvulus persicus). Arborii întâlniţi în pădurea Letea sunt frasonul pufos (Fraxinus holotricha), plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), plopul tremurător (Populus tremula) şi salcia albă.

Delta adǎposteşte şi specii rare de plante, care nu se găsesc în alte locuri din ţarǎ:
- zârnǎ (Solanum retroflexum) cunoscută doar în Africa de Sud, rarǎ, trǎieşte pe nisipurile din Delta Dunǎrii (C.A. Rosetti, Sulina, Sf. Gheorghe, Caraorman)
- vanilie sǎlbaticǎ (Heliotropium curassavicum) originară din America, rarǎ, cǎrnoasǎ şi târâtoare, trǎieşte pe nisipuri umede şi sǎrate în Delta Dunǎrii (Sulina, Letea)
- petimbroasǎ, rujinǎ (Senecio jacobaea subsp. borysthenicus) cu origine ponticǎ, rarǎ, creşte în C.A. Rosetti – grindul Letea, Sf. Gheorghe – Grindul Sǎrǎturile
- Periploca graeca, de origine mediteraneanǎ, lianǎ rarǎ în pǎduri şi zǎvoaie, folositǎ ca plantǎ ornamentalǎ. În ţara noastrǎ, această specie prezintă cea mai nordicǎ parte a arealului ei de rǎspândire
- Asphodeline lutea, cu origine mediteraneană este specie rarǎ în pajişti pe substrat pietros, cu rǎspândire în zonele Vasile Alecsandri, Malcoci, pe Derven-Tepe, Slava Rusǎ
- Iris sintenisii cu origine ponto-balcanicǎ
- Ononis pusilla, cu origine submediteraneană, specie rarǎ răspânditǎ în Dobrogea.

Acestea sunt specii venite din ţinuturi mai calde şi care au găsit aici mediul de viaţă necesar pentru creştere şi dezvoltare. Sunt specii rare pe teritoriul ţării. Cunoscându-le, vom şti cum să le protejăm. Dispariţia lor ar sărăci fondul genetic şi biodiversitatea zonelor în care acestea trăiesc, ar sărăci lumea de frumuseţe şi candoare, ar face întreaga Deltă un loc mai sărac.

Speciile care trăiesc pe nisipuri care ziua se supraîncălzesc şi noaptea se răcesc, cu apă puţină sau/şi sărată pot fi un exemplu de supravieţuire în condiţii de mediu dure. În zilele noastre, schimbările climatice globale, despăduririle, schimbările în modul de folosinţă al terenurilor etc. sunt factori care îşi pun amprenta asupra răspândirii speciilor de plante şi animale, asupra exisţenţei lor. Speciile prezentate sunt numai unele dintre speciile care ar putea să supravieţuiască în situaţia deşertificării care s-ar putea instala pe zone mai extinse. Este foarte important faptul că aceste specii nu supravieţuiesc singure, ci împreună cu vecinii lor, fiecare plantă şi animal (nevertebrat sau vertebrat) având rolul ei, stabilit de milenii în menţinerea zonelor în care trăiesc.

Toate acestea fac ca Delta Dunării să fie un adevărat muzeu viu al biodiversităţii, un loc unic în lume protejat pe plan naţional, cât şi internaţional.